sâmbătă, 26 iunie 2010

CONTEMPORARY STORIES/ISTORII DE AZI: MARIA EUGENIA MENDOZA (MEXIC)

SE PONCHAN LLANTAS GRATIS
Algún placer habrá experimentado al ver que la grúa se llevaba mi carro, que, bueno, es cierto que dejé frente a su entrada, pero sólo fue por el tiempo que me llevó ordenar, pagar y recibir un café en la tienda de la esquina. No sé qué conexiones tenía, pero al día siguiente me enteré que ningún carro permanece estacionado ahí más de un minuto. Y eso que ni carro tenía.
Yo estaba furiosa. Ella, parada en la entrada, retadora, esperaba mi recriminación. Su discurso fue breve.
–El letrero es una advertencia, a menos que no sepa leer. Si es el caso dice: “No estacionarse, se usará grúa”.
¿Qué podía responder a tanta elocuencia?
–¿Sabe a dónde se lo llevaron? –, fue lo único que se me ocurrió. Extendió un papel con el domicilio del corralón y los requisitos para reclamar el auto.
Tomé el papel, era obvio que disfrutaba el momento. La miré a los ojos. Mantuvo la mirada. Desvié la vista y sólo en ese momento me percaté de que su cochera no era tal, era un recibidor. Un enorme perchero de pedestal, con una base para paraguas, estaba dispuesto en la entrada, una mesa con un florero y flores frescas ocupaba el centro y al fondo se apreciaba una sala blanca y un sillón negro de piel. Lámparas de pie adornaban el sitio, seguramente dan una atmósfera festiva cuando hay más personas ahí o placentera si sólo lo usan para leer. Esa costumbre de tejer historias cada vez que me asomo a una casa fue interrumpida violentamente por el portazo que casi me da en la nariz.
Estaba furiosa. Esa bruja maldita me iba a costar muy caro. Arrojé el café sobre el letrero. No me sentí mejor. Caminé las dos cuadras que me separaban de mi trabajo. Mientras caminaba leía los letreros en cada entrada de garaje “Se ponchan llantas gratis” era el recurrente.
Le expliqué a mi jefa lo que me había sucedido y le pedí permiso para ir por mi auto. Antes tenía que regresar a mi casa por la factura, los pagos de tenencia, mi acta de nacimiento, comprobante de domicilio… Sin mostrarse muy comprensiva me asignó varias tareas. A la hora de la comida por fin me dirigí a mi casa en metro, no podía darme el lujo de un taxi, mis seiscientos pesos para sobrevivir el resto de la quincena casi se iban a ir en pagar la multa por obstaculizar una entrada de auto.
Rescaté mi coche y me dirigí a casa. No deseaba regresar al trabajo. Total, faltaba media hora para la salida. Frustrada por el tiempo y la lana perdidos de la manera más tonta, e irresponsable, me diría mi conciencia, lamentaba mi situación. Me sentí muy sola, más sola de lo que regularmente me siento. Sin familia, sin novio, pensé en llamar a Ara. Al escuchar las grabaciones de la contestadora y del buzón del cel colgué. ¿Quién quiere hablar con máquinas en esas circunstancias? Lo único que me quedaba era llorar a moco tendido.
Nuevo día, nueva actitud.

SERVICII GRATUITE
O oarecare plăcere trebuie să fi simţit când a văzut că automacaraua îmi ridica maşina pe care, ce-i drept, o lăsasem în faţa intrării ei, dar a fost doar cât să comand, să plătesc şi să primesc o cafea de la magazinul din colţ. Nu ştiu ce relaţii avea, dar în ziua următoare am aflat că nici o maşină un rămâne acolo mai mult de un minut. Şi unde mai pui că nici maşină nu avea.
Eram furioasă. Ea, pironită la intrare, sfidătoare, îmi aştepta reproşurile. Discursul i-a fost scurt.
- Anunţul este un advertisment, în caz că un ştiţi să citiţi. Dacă aşa este, scrie “Nu staţionaţi, se foloseşte automacaraua”.
Ce puteam să răspund la asemenea elocvenţă?
- Ştiţi unde au dus-o? a fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap. Mi-a întins o hârtie cu adresa parcului şi formalităţile necesare pentru a-mi revendica maşina.
Am luat hârtia, era evident că savura momentul. M-am uitat în ochii ei. Mi-a ţinut privirile. Mi-am întors privirea şi doar în acel moment am băgat de seamă că garajul ei nu era unul oarecare, era un vestibul. La intrare era un cuier cu postament enorm cu suport pentru umbrele, în mijloc era o masă cu o vază şi flori proaspete, iar în spate se distingea un salon alb şi un fotoliu negru din piele. Lămpi cu picior împodobeau locul, cu siguranţă dau o atmosferă festivă când se adună mai multă lume acolo sau plăcută şi o folosesc doar pentru lectură. Acest obicei de a ţese poveşti ori de câte ori mă găsesc în faţa nei case mi-a fost întrerupt în mod brutal de izbitura uşii care aproape m-a lovit la nas.
Eram furioasă. Vrăjitoarea aceea afurisită avea să mă coste mult. Am azvârlit cafeau peste anunţ. Nu m-am simţit mai bine. Am mers pe jos două rânduri de case care mă despărţeau de serviciu. Pe când mergeam citeam anunţurile de la fiecare intrare de garaj “Se agaţă jenţi gratis” era mereu prezent.
I-am explicat şefei ce mi s-a întâmplat şi i-am cerut să îmi dea voie să merg după maşină. Mai întâi trebuia să mă întorc acasă să iau factura, plata pentru detenţie, certificatul de naştere, contractul de casă… Fără a-mi arăta prea multă înţelegere mi-a dat câteva sarcini. În sfârşit, la ora prânzului m-am îndreptat spre casă cu metroul, nu îmi permiteam luxul unui taxi, cei şase sute de pesos din care trebuia să trăiesc în următoarele două săptămâni se duceau aproape toţi pe plata amenzii de blocare a unei intrări auto.
Mi-am salvat maşina şi m-am îndreptat spre casă. Un vroiam să mă întorc la serviciu. Oricum, mai era jumătate de oră până la terminarea programului. Frustrată de timpul şi banii pierduţi în modul cel mai stupid şi iresponsabil, îmi spunea conştiinţa mea, îmi deplângeam situaţia. Mă simţeam foarte singură, mai singură decât de obicei. Fără familie, fără iubit, m-am gândit să sun pe Ara. Când am auzit înregistrările robotului şi a cutiei vocale a mobilului, am închis. Cine ar vrea să vorbească cu maşinării în astfel de situaţii? Nu-mi rămânea decât să plâng ca un copil.
O nouă zi, o nouă atitudine.

SERVICES FOR FREE
She must have experienced some pleasure seeing the trailer lifting my car, which, well, truth be told I left in front of her entrance, but it was only for as long as it took me to order, pay and get a cup of coffee at the store round the corner. I am not aware of the connections she had, but the following day I learned that no car endured there longer than a minute. And on top of that, she didn’t even own a car.
I was enraged. Stuck at the entrance, defying, she was waiting for my reproach. Her speech was brief.
“The notice is a warning, unless you can’t read. If that’s the case it says: ‘No parking, trailer will be used’”.
What could I have responded to such eloquence?
“Do you know where they have taken it?” It was the only thing that crossed my head. She handed me a piece of paper with the address of the impound and the paperwork I needed to claim my car.
I took the paper, it was obvious she was enjoying the moment. I looked her in the eye. She held my looks. I turned and only that moment had I realized that her garage was not a ordinary one, it was a vestibule. A huge stand with a base for umbrellas was posted at the entrance, a table with a vase with fresh flowers was in the middle, and in the back you could distinguish a white room and a black leather armchair. The place was decorated with floor lamps which surely provided a festive air when people gathered there and a pleasurable air if it was only used as a reading room. This habit of mine to fabricate stories whenever I found myself standing in front of a house was interrupted violently by the slamming door that almost hit me in the nose.
I was enraged. That damned sorceress was going to cost me dearly. I spilled the coffee on the notice. I didn’t feel any better. I walked the two blocks that separated me from work. While I was walking I was reading on each garage entrance the notice “We waylay rims for free” and it was ever-present.
I explained to my boss what had happened and I asked for permission to go get my car back. But before that I had to go home for the invoice, impounding payment, my birth certificate, house contract… Without showing much compassion, she assigned me several tasks. At lunch I finally made for home by tube, I couldn’t afford the luxury to take a taxi, my six hundred pesos I had to survive with the following two weeks would be spent almost entirely to pay the fine for obstructing an entrance.
I rescued my car and went home. I didn’t want to go back to work. Either way, it was half an hour left until the work day was over. Frustrated by the waste of time and money in the most stupid and irresponsible way, my conscience would tell me so, I was lamenting my situation. I was feeling very lonely, more lonely than usual. As I had no family, no boyfriend, I thought about telephoning Ara. As I listened to the answering machine and voice mail messages, I hung up. Who would want to talk to machines in such circumstances? The only thing left for me to do was to cry like a baby.
New day, new attitude.
(Read more in CHMagazine, no. 2(16)/2010)
Romanian & English versions by Ana Luţaş
Proofreader: Cristina Costin

duminică, 20 iunie 2010

ORIZONTURI SPANIOLE/SPANISH HORIZONS: PEDRO JAVIER MARTIN PEDROS

POEM
I want to say that
yesterday I was at the cinema and I cried
secretly like a big baby
fearing that at the end of the screening
people on the seats next to mine would see me.
I want to say that
I woke up the last three days wearing the pajamas
the Three Kings gave me
last year.
I want to say that
by raising the frontier fence by six meters
you make the desire to travel to the promised land even stronger.
A land wrongly called Freedom.
I want to say that: In my suitcase, there are usually good meteorological conditions to discern the astrophisical phenomena, without causing undue hardships.
I want to say that:
A cascade of desperate tears
Produces perpetual crisis
In the gardens of our beliefs.

POEMA
Quiero decir que:
Ayer estuve en el cine y lloré
a escondidas como un niño grande
temiendo que saliera en la pantalla
el final y me observaran mis vecinos
de butaca.
Quiero decir que:
Amanece estos últimos días
estrellas con el pijama que me
regalaron los Reyes Magos
el año pasado.
Quiero decir que:
Con subir la alambrada fronteriza a seis metros
hacéis crecer con más fuerza
el viaje hacia la tierra prometida,
llamada engañosamente libertad.
Quiero decir que:
En mi maleta, suele haber buenas
condiciones meteorológicas para
divisar los fenómenos astrofísicos,
sin causar daños irreparables.
Quiero decir que:
Una bajada de lágrimas sin controlar,
en caída libre, produce crisis continuas
en los jardines de nuestras creencias

POEM
Vreau să spun că:
ieri am fost la cinema şi am plâns
pe ascuns ca un copil mare
temându-mă că la sfârşit
mă vor vedea vecinii de scaun.
Vreau să spun că:
M-am trezit în ultimele trei zile purtând pijamaua
Pe care mi-au dăruit-o Regii Magi
Anul trecut.
Vreau să spun că:
Înălţând gardul de frontieră cu şase metri
Faci să crească dorinţa de a călători către tărâmul viselor
Numit în mod eronat libertate.
Vreau să spun că:
În valiza mea, sunt de obicei bune condiţii meteorologice
Pentru a împărţi fenomenele astrofizice,
fără a provoca greutăţi nejustificate.
Vreau să spun că:
O cascadă de lacrimi disperate,
În cădere liberă, produce crize perpetue
În grădinile convingerilor noastre.

Traducător/ Translator: Roxana Gabriela Bodîrcă
Corector/ Proofreader: Rodica Ionaş

DESPRE AUTOR / ABOUT THE AUTHOR
Pedro Javier Martin Pedrós s-a născut în 1952 la Huelva. Împreună cu Uberto Stábile, conduce Editura Asociaţiei Culturale 1900 din Tertulia. Cărţi publicate: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). Creaţia sa poetică a fost inclusă şi în lucrările colective Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
Salutăm creaţia poetică a lui Pedro Javier Martin Pedrós şi le mulţumim colegilor de la revista El cafe del autor pentru că ne-au intermediat contactul cu una dintre vocile lirice semnificative ale poeziei spaniole contemporane.

Pedro Javier Martin Pedrós was born in 1952, in Huelva. In co-operation with Uberto Stábile, he leads the Cultural Association’s Publishing House in Tertulia. Published books: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). His poetic work was included too in Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
We welcome the poetic creation of Pedro Javier Martin Pedrós and we address many thanks to editors of El cafe del autor. In our opinion, Pedro Javier represents one of significant lyric voices of contemporary Spanish poetry.

Pedro Javier Martin Pedrós nacio en 1952 en Huelva. Junto con Ulberto Stabile, se hace cargo de la Editura de la Asociacion Cultural 1900 de Tertulia. Libros publicados: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). Su creacion poetica ha sido tambien incluida en las obras colectivas colective Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
Le damos la bienvenida a Pedro Javier Martin Pedros y le damos las gracias a los companeros de la revista El cafe del autor por habernos facilitado el contacto con una de las voces liricas de gran peso de la poesia espanol contemporanea.

Daniel Dragomirescu

vineri, 11 iunie 2010

A MULTICULTURAL ANTHOLOGY


AUTHORS AND CONTRIBUTORS
PUBLISHED IN ‘CONTEMPORARY HORIZON’S ANTHOLOGY’
IN ALPHABETICAL ORDER:


Aldea, Marius Ştefan (România)
Blandiana, Ana (România)
Beynon, Byron (UK)
Brooks, Michelle (US)
Bustamante Morales, Ana Rosa (Chile)
Begiato, Oswaldo Antonio (Brazil)
Cantuniari, Mihai (România)
Coutinho, Efigenia (Brazil)
Cozan, Dorin (România)
Centeno, Marina (Mexico)
Cibil, Dominique (France)
Dimisianu, Gabriel (România)
Damian, Theodor (US)
Dahl, Rita (Finland)
De Boer, Miguel Angel (Argentina)
Dragomirescu, Daniel (România)
Essig, Michael (US)
Gallagher, Katherine (UK)
Gill, Caroline (UK)
Guragain, Khem (Nepal)
Godinez, Patty (US)
Gendrano, Victor P. (US)
Hart, Peter (UK)
Ieronim, Ioana (România)
Isanos, Elisabeta (România)
Jackson, Mark William (Australia)
Kinsey, Chris (UK)
Kostaki, Katerina (Greece)
Kudera, Alexander (US)
Landsman, Peggy (US)
Lazu, Ion (România)
Lavergne, Alfredo (Chile)
Mallick, Nazia (India)
Morata Cortado, Victor (Spain)
Meirelles, Marcela (Uruguay)
Mendoza Arrubarrena, Maria Eugenia(Mexico)
Nicolova, Galina (Bulgaria)
Olatunde, Abiola (Nigeria)
Petit, Pascale (UK)
Ramentol Serratosa, Marian (Spain)
Ramanan, Venkata (India)
Rashbaum, Burt (US)
Riggs, Donald (US)
Rossell Ibern, Anna (Spain)
Rakose, Catherine (France)
Ruiz Ortiz, Maria (Spain)
Sutherland, Paul (UK)
Spillman, Rudy (Israel)
Stevo, Allan (Slovakia)
Stewart, Anne (UK)
Segal, Alan (US)
Viiding, Elo (Estonia)
Vasile, Geo (România)
Vianu, Lidia (România)
Vanelslander, Lena (Belgium-Italy)
Visser, Wayne (South Africa – UK)
Williamson III, Ernest (US)
Walden, Raymond (Germany)

PRICE PER COPY: 40 euros / 50 dollars
Via PayPal to the following e-mail address:
biggyshor@gmail.com
or via Western Union to:
Dragomirescu Daniel-Florian
str. N. Balcescu, no 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32
730131 VASLUI
ROMANIA / EUROPEAN UNION

AN ANTHOLOGY FOR VALUABLE READERS
AUTHORS, SELECTED TEXTS, CV, CRITICAL OPINIONS
COMING SOON

joi, 3 iunie 2010

CULTURAL PROJECTS / PROIECTE CULTURALE/PROYECTOS CULTURALES


FUNDAŢIA MULTICULTURALĂ “ORIZONT CONTEMPORAN”
Aducem la cunoştinţa suporterilor noştri că demersurile pentru înfiinţarea Fundaţiei Multiculturale “Orizont Contemporan” îşi urmează cursul în bune condiţii. În prezent lucrăm la proiectul de Statut şi sperăm să putem achiziţiona în cel mai scurt timp un mic sediu proprietate personală în Bucureşti.
Ne face o deosebită plăcere să constatăm că nu suntem singuri în aceste demersuri şi anunţăm că ni s-au alăturat până acum ca membri fondatori peste 25 de scriitori şi iubitori de cultură de pretutindeni, după cum urmează:
a) din România: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache;
b) din străinătate: Caroline Gill şi David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic), Lena Vanelslander (Belgia), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexic), Rita Dahl (Finlanda), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (Franţa), Maria Ruiz Ortiz (Spania), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
Suntem convinşi că în perioada următoare numărul membrilor fondatori va fi în creştere.
Dorim, de asemenea, să le adresăm mulţumiri speciale următorilor colaboratori şi simpatizanţi ai revistei şi ai viitoarei fundaţii °Orizont contemporan°, care au contribuit pe măsura posibilităţilor cu donaţii, aşa cum urmează:
- Mary Denise Costello (US) – 100 dolari;
- Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic) – 100 euro;
- Caroline şi David Gill (UK) – 30 euro;
- Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 lei (peste 100 euro);
- Ion şi Lidia Lazu (România) – 100 lei.
Lista subscripţiilor rămâne deschisă.
Pentru cei care nu ştiu, facem precizarea că achiziţionarea sediului pentru Fundaţie costă aproximativ 15000 euro, iar demersurile legale pentru înfiinţarea Fundaţiei vor costa câteva mii de lei, făra a mai lua în calcul cheltuielile administrative ulterioare.
Tuturor celor care ne urmăresc eforturile în planul vieţii culturale şi ne susţin în diferite moduri le adresăm pe această cale cele mai calde mulţumiri şi rugămintea de a rămâne şi pe mai departe alături de noi.

În numele Comitetului de Iniţiativă pentru Fundaţie (CIF),
Daniel Dragomirescu, redactor şef al revistei °Orizont Literar Contemporan°
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretar
Bucureşti, 2 iunie 2010
________________________
THE MULTICULTURAL FOUNDATION “CONTEMPORARY HORIZON”
We inform our supporters that the steps we took in setting up our Multicultural Foundation “Contemporary Horizon” are going off successfully. For the moment, we are working on the Statute project and he hope that we’ll soon be able to purchase a small head office in Bucharest.
We are extremely pleased to discover that we are not alone in our intercession and we want to let you know that, so far, over 25 writers and culture lovers all over the world have joined us as charter members. Here is the list:
a) from Romania: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache.
b) from abroad: Caroline Gill and David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexico), Lena Vanelslander (Belgium), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexico), Rita Dahl (Finland), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (France), Maria Ruiz Ortiz (Spain), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
We are sure that the list of the charter members is going to enlarge in the near future. We, also, want to thank the following contributors and sympathizers of our magazine and of our future Foundation “Contemporary Horizon”, for their donations:

• Mary Denise Costello (US) – 100 dollars
• Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexico) – 100 euros
• Caroline & David Gill (UK) – 30 euros
• Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 rons (about 100 euro);
• Ion & Lidia Lazu (România) – 100 rons

The subscription list is still open.
For those who are unaware of the fact, we mention that the head office we are about to purchase is about 15.000 euros, plus the legal forms for the foundations which also cost a few thousand rons , without taking into account the subsequent administrative costs.
We, therefore, want to thank all those who support our cultural efforts in various ways, and ask them to stand by our side in the future.

In the name of The Initiative Committee for the Foundation (ICF)
Daniel Dragomirescu, editor-in-chief of “Contemporary Literary Horizon”
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretary

Bucharest, June 2nd, 2010
Translator: Roxana Dragusin
___________________________
LA FUNDACION MULTICULTURAL “EL HORIZONTE LITERARIO CONTEMPORANEO”
Les informamos a los interesados que las gestiones para hacer esta fundacion sigue su curso en buenas condiciones. Estamos trabajando en el proyecto de Statut y esperamos poder adquirir a la mayor brevedad posible una pequena sede, propiedad personal en Bucarest.
Estamos encantados de notar que no somos los unicos que hacen estas gestiones y les avisamos que hasta ahora se nos aunaron como miembres fondadores mas de 25 escritores y amantes de la cultura de todos lados, asi como pueden ver :
a) De Rumania: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache;
b) Del extranjero: Caroline Gill şi David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic), Lena Vanelslander (Belgia), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexic), Rita Dahl (Finlanda), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (Franţa), Maria Ruiz Ortiz (Spania), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
Estamos convencidos que en la etapa siguiente el numero de los miembros ira creciendo.
Tambien deseamos dale muchas gracias a los siguientes colaboradores y seguidores de la revista y de la futura fundacion, que contribuyeron a medida de sus posibilidades con dinero:
- Mary Denise Costello (US) – 100 dolares;
- Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic) – 100 euros;
- Caroline şi David Gill (UK) – 30 euros;
- Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 lei (mas de 100 euros);
- Ion şi Lidia Lazu (România) – 100 lei.
La lista de las suscriciones sigue abierta.
Para los que no saben todavia, mencionamos que la adquiricion de la sede de la Fundacion cuesta aproximadamente 15 000 euros, y las gestiones legales para hacer la Fundacion costaran unos cuantos miles de RON, sin tomar en cuenta los gastos administrativos que seguiran.
A todos que siguen nuestros esfuerzos en lo que concierne la vida cultural y nos apoyan de diferentes maneras les damos muchisimas gracias y les rogamos que sigan estando junto a nosotros.

En nombre del comite para la Fundacion(CIF):
Daniel Dragomirescu, redactor jefe de la revista
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretario

Bucureşti, 2 iunie 2010
Traductora: Diana Dragomirescu